Dupa o relatie de aproape 2 ani..nu mai stiu ce simt.Am pus punct.Sau poate punct si virgula(inca vorbim)..N am fost in stare sa iau o hotarare definitiva oricat de ferma eram initial. El nici atat. A motivat ca nu vrea sa fie EL cel responsabil pentru negarea unui viitor frumos impreuna care ar fi putut veni.
Sunt copil.E prima mea relatie in adevaratul sens al cuvantului.Prima relatie in care am investit timp,sentimente,sex..tot ce am putut,tot ce a tinut de mine.Am dat TOT. Stau si ma gandesc si chiar am oferit tot. Acum,la 3 saptamani de la despartire ma simt goala,pustiita..sufletul meu zace.Nu mai sunt eu,EU cea vesnic aranjata,cu manichiura perfecta si parul mereu coafat dragut,care folosea un parfum subtil dar patrunzator.Nu ma mai intereseaza mai nimic. Zambesc din ce in ce mai rar.
Dar stiu ca relatia nu avea viitor.Eu vroiam ceva de la viata,el altceva. Si chiar daca diferenta de varsta e acceptabila( 6 ani) vedem lumea intr un mod diferit.
Eu vreau sa mi termin liceul(mai am un an.sunt mica,stiu. Sunt copila),sa intru la facultate,sa ma distrez,sa vad lumea.
El..el se gandeste la viitor,la un viitor comun.la o familie impreuna.Ciudat. Candva vroiam si eu o familie cu el.Era printul din poveste.Printul meu! Cel care ma facea sa zambesc mereu,care imi ridica moralul, persoana care ma sprijinea neconditionat. Acum insa simt ca imi ingradeste libertatea putin cate putin..pana cand nu mai am aer sa respir. Ma enerveaza tot la el: modul in care vorbeste, modul in care se comporta, gesturile lui..TOT
Asa ca STOP! Trebuie sa te scot din viata mea! Trebuie sa mi vad de viata fara tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu