DOARE ca a trebuit sa cresc fara parinti de la 12 ani desi sunt in viata amandoi
DOARE ca pe tata il intereseaza doar in aparenta de mine..dar si asa prea putin
DOARE ca mama imi reproseaza mereu ca ma intereseaza numai banii de la ea
DOARE ca ii pun pe ceilalti inaintea mea
DOARE ca,cu toate astea personajul negativ sunt tot eu
DOARE ca in incercarea de a mi proteja mama,scutind o de "problemele alea neinsemnate"ale mele tot eu am iesit sifonata.
DOARE ca azi,cand poate am avut cel mai mult nevoie sa mi fie alaturi mama n a fost,ca am avut langa mine o prietena din copilarie asa curva cum e ea
DOARE cand trebuie sa intrebi de copiii altora si sa dai sfaturi cand tu pe al tau abia l ai omorat de cateva ore
DOARE cand trebuie sa te descurci singur.Si nu e vina mea pentru toate astea.
DOARE
Si ce e de facut intr-o situatie din asta? Ai pleca unde ai vedea cu ochii..ti ai lua doar tigarile,portofelul si telefonul.Atat ti ar trebui ca sa te poti pierde in voie,sa te imbeti,sa tipi,sa alergi desculta, sa te plimbi,sa UITI. Dar ce faci tu de fapt? Nimic altceva decat sa te izolezi in camera(oricum nu e nimeni alaturi de tine) si sa incepi sa plangi,sa plangi si iar sa plangi. Si sa o ti asa cateva ore pana iti seaca lacrimile...Ca de..trebuie sa te gandesti la ceilalti!
